Astăzi nimic nu e nou sub soare, savanții au descoperit tot ce era de descoperit, și totuși se mai schimbă modul în care am văzut si am înțeles lucrurile. Acest lucru este adevărat si în ce privește fascia.
Savanții a făcut disecții de a lungul istoriei, si descoperit multe, dar nu au dat importanță fasciei. Pe de o parte din cauze acceptabile; ei s-au concentrat asupra organelor mai importante, au studiat oasele, mușchii, ligamentele, dar acestei pielite care înconjoară mușchii si oasele, nu i-au dat importanță. Disecțiile de obicei se fac pe morți, și problema este ca fascia moartă diferă foarte mult de fascia unei persoane vii.
Robert Schleip- o persoană remarcabilă in cercetarea fasciei- s-a referit la diferența dintre fascia vie și cea moartă, și anume el a comparat cu diferența care există între struguri și stafide. După ce funcțiile vitale se opresc, fascia devine deshidratată și casantă, și nu e de mirare că cei care o vedeau nu îi acordau importanța care îi cuvenea.
Odată cu apariția aparatelor cu ultra sunete, am început să ne putem forma o idee despre ce roluri îndeplinește acest organ. Da, fascia este un organ atotcuprinzător, care se întinde de la degetul mic până la vârful capului. Poate cântări de la 18-25 de kg la un adult, depinzând de vârsta și starea de hidratare a acestuia.
Dacă înțelegem funcțiile și morfologia fasciei, aceasta ne deschide ușa oportunității în a ne îmbunătăți starea de sănătate.
Ați văzut un om la 80 de ani care arată de la distanță ca unul de 20, sau un alt om de 40 care se mișcă ca în reluare, ca un om bătrân. Ei bine, calitatea fasciei joacă un rol important în ce privește libertatea de mișcare sau pierderea acesteia.
Calitatea fasciei se poate modifica in funcție de nevoie, și asta ne dă responsabilitatea de a ne îngriji personal, fără să dăm bani pe medicamente scumpe și să plătim la nesfârșit pe alții să ne facă ceea ce noi suntem responsabili să întreprindem.
TU ESTI RESPONSABILĂ DE VIAȚA TA!
Corpul nostru este în continua schimbare, scopul fiind să economisim energia existentă. Funcțiile pe care nu le folosim, le pierdem. De aici și vorba des folosită ˇUse it or lose itˇ, adică folosește sau îl vei pierde. Sunt niște fenomene des întâlnite in corpul uman, si anume, creierul descompune ce vede că nu e folosit. Ați văzut că dacă avem piciorul in gips 3 săptămâni, piciorul nefolosit devine foarte slab in comparație cu celălalt. Mușchii care nu-s de vreun folos, nu trebuie hrăniți, că e o cheltuială în plus pentru organism. Dar dacă suntem supuși la o muncă grea, crește masa musculară. Același principiu este valabil și cu oasele noastre, ele zilnic își modifică conținutul de calciu și de minerale, în funcție de cerințele existente.
Astronauții după ce au petrecut o perioadă in spațiu, când se întorc se constată, că au dezvoltat osteoporoză, și ia timp până se corectează starea lor de sănătate. Ce se întâmplă de fapt? În spațiu nu există gravitație, și astfel corpul nu trebuie să se lupte să-și susțină greutatea, astfel oasele nu sunt solicitate cu efortul obișnuit. Creierul păstrează, doar acele funcții, pe care le folosim, și de care avem nevoie.
In cartea de anatomie am învățat, că sunt celule care se numesc osteoblaști și osteoclaști. Primii amintite au rolul de a crește volumul osos, pe când osteo claștii au rolul de a reduce țesutul in funcție de nevoile fiziologice a individului. Aici e rolul tău, de a da de lucru creierului, că dacă singurii stimuli pe care primește sunt câțiva pași la frigider, și înapoi în fotoliu, atunci corpul se adaptează la cerințele ce îi oferi. Chiar dacă ai avut cândva o masă musculară considerabilă, corpul se adaptează la nevoile actuale, descompune țesutul nefolosit, economisind astfel resursele organismului.
Cum se tratează osteoporoza? Așa cu deja ai intuit, i se dau greutăți in mâini, treptat crescând solicitarea organismului. Creierul începe să se adapteze cerințelor și astfel întărește masa osoasă potrivit nevoii.
Să ne întoarcem la fascia, ca sa vedem ce procese au loc în acest țesut. Daca oasele se întăresc cu ajutorul greutăților, elasticitatea fasciei crește de la exerciții de întindere, (streching).
În țesutul conjunctiv avem niște senzori de mișcare, care evaluează unde este mișcare, direcția unde curg lichidele in matrixul extra celular. In funcție de nevoie, cu ajutorul fibroblaștilor se construiesc anumite legături sau se debarasează de ele. Și aici, ca și în cazul oaselor se reorganizează încontinuu corpul nostru, având in vedere valorificarea resurselor în modul cât mai economic.
Dacă o persoană trebuie să ajungă raftul de sus din cămară, corpul păstrează această funcție, dar dacă e servită de membrii familiei, și tot ce trebuie să facă e să ducă lingura de la farfurie la gură, atunci corpul păstrează aceste funcții, renunțând la cele care sunt în plus.
Deci dacă înțelegem rolul nostru în a ne folosi corpul, noi putem recâștiga multe funcții pierdute, prin exerciții repetate de întinderi, și străduindu-ne în a ne împinge un pic mai mult propriile granițe.
Descoperirile despre fascia mă interesează în primul rând ca terapeut Bowen și acupunctor, dar ideile ce v-am transmis s-au născut în urma cumpărării a unui curs despre fascia. Sunt foarte multe de spus despre acest subiect, de aceea voi reveni cu alte articole ca să dezvolt mai departe ideile amintite.
Vă mulțumesc pentru că ați citit.
Naomi Kacso
I
